Textul argumentativ I

Textul argumentativ

Este un discurs în care se prezintă o demonstraţie cu argumente prin care se convinge receptorul de valabilitatea adevărului susţinut.

Structura

Se articulează pe trei părţi:

o   Introducere: conţine teză [moţiunea, premise] care trebuie argumentată.

o   Cuprins: argumentarea propriu-zisă, susţinută prin exemple.

o   Încheiere: reluarea premisei şi concluzia definitivă.

Tehnici argumentative

o   paralelismul sintactic - opinia  personală se opune opiniei altora: eu / tu; noi/ voi’ unii/ alţii etc.

o   citarea unor surse de referinţă: critici, oameni de stiinţă, istorici etc.

o   exemple din experienţa personală sau a mentorilor spirituali  (profesori, părinţi).

o   prezentarea utilităţii (obiectului, situaţiei etc.)

o   asemănari/ diferenţe

o   cumulul enumerativ  (enumeraţia argumentelor)

Structuri specifice

o   paralelismul  sintactic se sustine lingvistic prin structuri de genul: în opinia mea (noastră); în opinia altora; eu (noi) cred(em)…alţii; pe de o parte..pe de altă parte;

o   cumulul enumerativ se susţine prin: în primul rând..in al doilea rând..nu în ultimul rând..apoi..(structuri retorice).

o   verbe : de opinie (a crede, a considera);  de judecată (a decide, a hotărî); ,,dicendi” (a zice, a spune, a afirma).

Conectori

Adeverbe şi locuţiuni conjuncţionale/ adverbiale: desigur, fireşte, aşadar, prin urmare, deci, astfel, încât, în consecinţă, fără îndoială, drept urmare, la fel ca, din moment ce, cu excepţia, în faţa , în sus, în jos, în spatele, măcar ca etc.

      

Calităţi  generale /paticulare  ale  stilului

Calităţi generale

      1. Claritatea

- formulare clară, coerentă , limpede, logică a ideilor.

! abateri: pleonasmul; tautologia; exprimare incifrată, ermetică; confuzia; nonsensul.

      2. Proprietatea 

- folosirea cuvintelor potrivite in context potrivit, a sensurilor corecte ale cuvintelor[ sens de bază, derivate, figurat].

!abateri: amestecul sensurilor, folosirea improprie a sensurilor etc.

      3. Corectitudinea

- respectarea normelor gramaticale, ortografice, ortoepice şi de punctuaţie.

!abateri: anacolutul; dezacordul SB- PV/PN;

      4. Precizia

- folosirea riguroasă a cuvintelor, exprimate concis , clare, concentrate asupra ideii exprimate.

!abateri: digresiunea, pretiozitatea, retorismul demagogic, incoerenta.

      5. Puritatea

- utilizarea  cuvintelor şi a expresiilor acceptate de gramatica normativă.

!abateri: regionalisme, arhaisme, excesul de neologisme argou,jargon, cuvinte vulgare etc.

Calităţi particulare

      1. Naturaleţea

- exprimarea firească, degajată.

!opus: exprimare bombastică, patetică

      2. Simplitatea

- folosirea unor cuvinte şi structuri obişnuite

      3. Armonia

- accentuarea unor cuvinte, folosirea unor imagini auditive pentru a conferi textului impresia de muzicalitate, cadenţă.

      4. Demnitatea

- folosirea cuvintelor lipsite de vulgaritate.

      5. Retorismul

- respectarea construcţiei clasice a unui discurs; imprimarea unei note patetice, declarative, solemne.

      6. Fineţea

- folosirea unor expresii delicate, elegante, suggestive

      7. Ironia

- modalitate a comicului; se bazează pe disimularea adevaratei opinii, pe contrastul dintre ceea ce se spune şi ceea ce se gandeşte.

- nuanţe ale ironiei: zeflemeaua, persiflarea, militia, batjocura, satira, autoironia, sarcasmul.

      8. Concizia

- exprimarea precisă, clară, cu mijloace puţine.

!opus:  beţia de cuvinte.

      9. Oralitatea

-   folosirea mijloacelor proprii comunicării orale:

o   interjecţii, onomatopee,

o   expresii narative (tipice ,,vorba ceea..”), locuţiuni, vocative

o   diminutive, exclamaţii, interogaţii retorice

o   structuri eliptice (absenţa predicatului etc.)

o   anacolut

o   coordonarea prin  ,,şi’’, ,,dar’’ , ,,iar’’ sau prin juxtapunere

o   propoziţii scurte, ritmate.