Comunicarea

                                                 
                                             1.Comunicarea


        Comunicarea este procesul de transmitere a  unui mesaj de la o sursă [Emiţător] către o destinaţie [Receptor], folosind un anume cod comun [ verbal sau nonverbal] şi un anumit canal [aer- com. orală; scrisoare, bilet fax, e-mail etc. –com. scrisă].

                                         OBS!
        Orice situaţie de comunicare implică trei componente:
          1.relaţia de comunicare stabilită între partenerii de dialog.
          2.locul în care se desfăşoară .
          3.momentul în care se produce situaţia de comunicare.


                                          2.Scopul comunicării


    - scopul informativ [educativ]
    - scopul persuasiv [de convingere]: slogan publicitar, politic, predica religioasă
    - scopul predictiv [de prezicere, prefigurare]: horoscop, prognoză meteo 


                                              3.Clasificare

a.     din punctul de vedere al codului folosit:
1.     comunicarea verbală - realizată oral sau scris.
2.     comunicarea nonverbală - prin intermediul gesticii, al mimicii,  al unui limbaj specializat, cum ar fi : Morse, alfabetul Braille pentru nevăzători etc.
3.     comunicarea paraverbală - prin intonaţie, accentual, tonalitatea, ritmul,  pauzele intenţionate [marcate prin semnele de suspensie].
          4. comunicarea mixtă - limbajul verbal se împleteşte cu cel nonverbal şi/sau paraverbal.
    
b. din punctul de vedere al transmiterii mesajului:
      1.     comunicarea directă – partenerii se află faţă în faţă.
      2.     comunicarea mediată – când partenerii folosesc alte mijloace de transmitere a mesajului [scrisoare, telefon, fax, e-mail etc.]

c. din punctul de vedere al relaţiei Emiţător- Receptor
          1. comunicare bilaterală- când R devine E şi invers: dialog cotidian, emisiuni interactive la radio, Tv, dialogul teatral
          2. comunicare unilaterală – când R nu poate deveni E , mesajul; transmiţându-se într-un singur sens: monologul; emisiuni T.V./ radio , filme, piese de teatru etc.


                                      4.Funcţiile comunicării


    1.Funcţia referenţială denotativă:
- se referă la context, la modul în care E transmite o informaţie
- relatare neutrală, obiectivă
- limbaj denotativ
- persoana a III-a
- texte: ştiinţifice, juridice,  manual, rezumat, program al unei reuniuni, evenimente relatate în presă[ştiri] fără implicare afectivă.

    2.Funcţia emotivă [expresivă]
- se referă la E care işi transmite sentimentele , gândurile, ideile în mod direct
- redactare la pers. I
 prezenţa exclamaţiilor şi a interogaţiilor retorice
-   texte: scrisori familiale, amicable, autobiografie, jurnal, memorii, confesiuni, poezia lirică, eseuri, comentarii.

    3.Funcţia conativă [persuasivă]
- se referă la modul în care R este influenţat de E să acţioneze într-o anumită direcţie, să se implice în comunicare
- pers. a II-a
- substantive sau pronume în V
- verbe la imperativ sau conjunctiv cu valoare imperativă
-exclamaţii, interogaţii retorice
-texte: sloganuri publicitare, politice, discursuri, predici relogioase, pledoarii, manuale, poezia patriotică.

    4.Funcţia fatică [de contact]
- se referă la canalul de comunicare
- interjecţii, interpelări, invocaţii, formule de politeţe ,repetiţii
- situaţii: convorbiri telefonice, SMS, dialogul din piesele de teatru, punerea în pagină.

    5.Funcţia metalingvistică
- se referă la cod
- apare în :definiţii, explicaţii suplimentare puse în paranteză sau linie de pauză
- se marchează prin structuri de genul: adică, cu alte cuvinte, în alţi termeni, altfel spus etc.

    6.Funcţia poetică
- se referă la mesaj
- se realizează prin figuri  de stil, elemente de versificaţie şi prozodie, punctuaţie, pauze.

0 comentarii: